Calendar ortodox

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Calendar ortodox

Mesaj Scris de Donna la data de Sam Aug 27, 2016 9:40 am

CALENDAR ORTODOX --- SFINTII ZILEI
VIETILE SFINTILOR --- SINAXAR


Sinaxar 26 August


În aceasta luna, în ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfintilor Mucenici Adrian si Natalia, si cei împreuna cu dânsii.

Sf. Mucenic Adrian din Nicomidia

Mucenicul Adrian si sotia lui Natalia au trait în cetatea Nicomidiei, pe vremea împaratiei lui Maximian. Iar la a doua înconjurare ce a facut Maximian prin împaratia sa, prigonind pe crestini, a prins 23 de barbati crestini care erau ascunsi prin pesteri, si au fost dati la multe chinuri. Pe acestia, mai înainte de a marturisi, i-a întrebat Adrian: "Pentru ce, fratilor, rabdati aceste nesuferite si grele chinuri?" Si, raspunzând, ei zisera: "Pentru ca sa dobândim bunatatile cele ce sunt gatite de la Dumnezeu, celor ce patimesc pentru Dânsul, pe care nici auzul nu poate sa le auda nici cuvântul sa le povesteasca". Acestea auzindu-le Fericitul Adrian, umilindu-se din dumnezeiescul Dar, a zis scriitorilor sa-i scrie si numele lui cu crestinii, ca bucuros moare si el cu dânsii. Deci scriindu-l aceia si pe dânsul, îl bagara în fiare si la închisoare. Acest lucru aflându-l Natalia, femeia lui, si gândind cum ca poate a fost prins pentru altceva, si îngrijindu-se foarte suspina si plângea. Dar fiind înstiintata ca pentru Hristos l-au pus în legaturi si în temnita, îndata îmbracându-se în haine luminoase a alergat la temnita. Si intrând înauntru îl învata sa stea neclintit la chinuri, si ruga pe sfintii cei ce erau împreuna legati cu dânsul sa se roage pentru el. Atunci prin sfatuirea mucenicului Adrian se întoarse Natalia la casa ei.
Deci fiind adus sfântul la împaratul si marturisind pe Hristos ca este Dumnezeu adevarat, îl pusera cu fata în jos si-l batura cu toiege. Apoi, întorcându-l cu fata în sus, a fost batut si peste pântece, încât i se vedeau si maruntaiele. Mucenicul când patimea acestea era de 28 de ani.
NataliaDupa aceea lui si celorlalti sfinti li s-au taiat mâinile si picioarele. Apoi dându-si sfintii sfârsitul, si urmând a li se mistui trupurile lor în foc, Natalia a bagat mâna Sfântului Adrian în sânul ei si urma mergând dupa sfintele moaste si strângea sângele ce pica de la dânsii si se ungea cu el. Apoi fiind stins focul de o ploaie mare si grea, un om credincios, anume Eusebie, luând moastele sfintilor si punându-le într-un caic mic, le-a dus la Arghiropoli si le-a asezat aproape de Bizant. Acolo mergând mai pe urma Natalia, si-a dat sufletul la Dumnezeu si a fost îngropata lânga moastele cele mucenicesti.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor douazeci si trei de Mucenici, care au fost chinuiti împreuna cu Sfântul Adrian, si de sabie s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Atic si Sisenie.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ivistion.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului Mucenic Adrian printul.
Acest sfânt a trait în zilele împaratului Liciniu în Bizant, si se tragea de la Roma, fecior fiind lui Prov, împaratul Romei, împreuna cu un frate al sau, Dometie cu numele, ce ajunsese episcop în Bizant, dupa Tit. Deci fericitul Adrian dorind a patimi pentru Hristos, s-a dus la Nicomidia si a mustrat pe Liciniu, caci stricase în desert si fara socoteala ostile romane, cu pricina prigoanei asupra crestinilor. Drept aceea fiind supus la multe chinuri, i s-a taiat capul; iar fratele sau Dometie episcopul luându-i sfintele moaste le-a pus în Arghiropoli, unde erau si moastele Mucenicului Adrian, ale Nataliei si ale Apostolului Stahie, cel ce a fost întâiul episcop al Bizantului, dupa Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Ioasaf, fiul lui Avenir, împaratul Indiei.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Titoe, care cu pace s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
sus

Sfintii zilei
SINAXAR

Sâmbata,
27 august

• Sf. Cuvios Pimen
• Sf. Mucenita Eutalia
• Sf. Cuvios si Marturisitor Liverie, papa Romei
• Sf. Cuvios Osie, episcopul Cordovei
• Pomenirea botezului famenului etiopian de catre Sf. Filip
• Sf. Antusa cea noua
• Sf. Mucenic Fanurie


Ultima editare efectuata de catre Donna in Mier Dec 21, 2016 9:18 am, editata de 1 ori


,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de Donna la data de Mar Aug 30, 2016 10:34 pm



30 august: Sfantul Alexandru – „Protectorul omenirii”


În fiecare an, pe 30 august, creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Alexandru, cel supranumit ”protectorul omenirii”. Sfântul Alexandru este unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii și un apărător neînfricat al credinței creștine.

Sfântul Alexandru a trăit la începutul secolului al IV-lea, pe vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare și a fost ucenic al Arhiepiscopul Mitrofan al Bizantului. Ierarhul a dus o viață modestă, fără știința cărților însă, datorită virtuțiilor sale a fost considerat îndeajuns de demn încât să îl slujească pe Sfântul Mitrofan, iar apoi să ajungă el însuși Patriarh.

Predispozitii ale persoanelor cu numele Alexandru/Alexandra:

Sociabile, independente, optimiste, joviale, despre persoanele cu numele Alexandru se spune ca sunt indragostite de libertate. Sunt firi energice, distinse, seducatoare, inzestrate chiar cu o anumita carisma. Mereu cu zambetul pe buze, Alexandru se face repede remarcat si indragit. Ii place sa comunice si apreciaza in mod deosebit activitatile in echipa. Tandru, sensibil si generos, Alexandru incearca sa fie mereu pe placul celor din jur.

Despre Alexandra se crede ca este puternica, ambitioasa si curajoasa. Partenerul ei de viata trebuie sa fie la inaltime! Stie sa fructifice sansele care i se ofera si poate face cariera in domenii precum finante, justitie, audiovizual, jurnalism


,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de Donna la data de Joi Sept 08, 2016 4:59 pm

CALENDAR ORTODOX 2016: În calendarul popular, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului marchează hotarul astronomic dintre vară şi toamnă. Bătrânii spun că în această zi, rândunelele pleacă spre ţările calde, insectele încep să se ascundă în pământ iar frigul îşi face simţită prezenţa.

Ortodoxe
Nașterea Maicii Domnului

Greco-catolice
Nașterea Maicii Domnului

Romano-catolice
Nașterea Sf. Fc. Maria; Sf. Toma din Villanova, ep.
Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Nașterea Maicii Domnului în ziua de 8 septembrie, este prima mare sărbătoare din anul bisericesc care începe la 1 septembrie. Anul bisericesc începe și se termină cu două praznice împărătești închinate Maicii Domnului, Nașterea și Adormirea Maicii Domnului (15 august), pentru că Dumnezeu a binevoit a începe și a termina planul mântuirii neamului omenesc prin mijlocirea Maicii Domnului, spune arhimandritul Ilie Cleopa.

Consemnată de Tradiția Bisericii, Nașterea Maicii Domnului s-a petrecut la "plinirea vremii", la momentul în care omenirea aștepta și era pregătită pentru venirea Mântuitorului, care să o scoată de sub povara păcatului și a decăderii. Pentru aceasta, era nevoie de o fecioară curată care să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu și aceasta a fost Sfânta Fecioară Maria.
Părinții Maicii Domnului sunt Ioachim și Ana. Tatăl ei era din seminția lui Iuda și urmaș al regelui David, iar mama sa era fiica preotului Matthan și descendentă din familia preoțească a lui Aaron. Astfel avea să se împlinească prorocia că Mesia va avea o dublă descendență — împărătească și preoțească.

Sfinții Ioachim și Ana trăiau în pace în Nazaret, dar ajunseseră la o vârstă înaintată fără a avea copii. Cu toate că erau bogați și iubitori de Dumnezeu, din cauza nerodirii lor, Ioachim și Ana erau defăimați, fiind socotiți de ceilalți nevrednici și neplăcuți lui Dumnezeu.

Tradiția spune că în al cincizecilea an al căsătoriei lor, preotul de la Templu le-a refuzat în public jertfa, numindu-i "blestemați".
Auzind aceasta Sfântul Ioachim s-a mâhnit atât de tare încât nu a mai putut să se întoarcă la casa. S-a dus în câmp, la păstorii pe care îi avea, și a plâns pentru două lucruri: pentru nerodire și pentru ocară. Dar și-a adus aminte de strămoșul său Avraam care l-a bătrânețe a fost dăruit cu fii și a început să se roage Domnului și Dumnezeului lui Israel ca să fie miluit, să i se ridice ocara dintre oameni și să se dea rod însoțirii sale la bătrânețe.

Sfânta Ana, aflând ce s-a întâmplat la Templu și că a fost părăsită, a început să se roage cu multă durere lui Dumnezeu, promițându-I că de va naște fiu sau fiică îi va închina Lui pruncul cu toată inima și-l va da să slujească în biserica slavei Sale.
Îngerul Gavriil i s-a arătat fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale și că va fi un "vas ales lui Dumnezeu". (Luca 1, 4-23)
Așa a venit pe lume cea care L-a născut pe Mântuitorul Hristos, Maica Domnului, Împărăteasa tuturor sfinților, mijlocitoarea către Dumnezeu a tuturor oamenilor, sprijinitoarea celor păcătoși, cea pe care Biserica o numește "mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii".
Potrivit tradiției, când Maria a împlinit trei ani, sfinții Ioachim și Ana au adus-o la templu, unde avea să rămână până la vârsta de 14 sau 15 ani.
Maica Domnului a intrat în lume purtând, asemenea tuturor celorlalți oameni, povara păcatului strămoșesc. Prin virtuțile și sfințenia vieții ei, a biruit însă orice ispită, orice păcat, agonisind har și rămânând fără pată, "fără prihană", "preacurată". Ca urmare a acestei biruințe, Dumnezeu a ales-o și s-a adresat ei pentru ca Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu să se poată întrupa din ea.


,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Acoperământul Maicii Domnului, mângâierea lină a toamnei

Mesaj Scris de Donna la data de Sam Oct 01, 2016 6:51 am



Luna lui Brumărel debutează cu o frumoasă sărbătoare închinată Fecioarei Maria – Acoperământul Maicii Domnului – menită parcă să roureze curgerea anotimpului culorilor cu a Născătoarei de Dumnezeu necontenită ocrotire. Față de sărbătoarea de la început de octombrie evlavia poporului dreptcredincios s-a intensificat de-a lungul timpului, încât astăzi apare trecută în calendar cu roșu, ajungând astfel o sărbătoare cu ținere.
Cu toate că temperaturile par să prelungească sezonul estival, calendaristic ne aflăm în plină toamnă. Fine neguri dimineața pe piscuri de brădet sau pe colnic, amiezi încă însorite, amurguri sfârșind în culoarea rumenului, seri ce răcoresc văzduhul ne vestesc că toamna își continuă domnia. Lumina s-a schimbat în strălucire, nori învălmășiți scuturând ploi molcume își fac apariția tot mai des pe cerul odinioară înfierbântat, scorojindu-i albastrul sidefat spre a-l îmbrăca în plumburiul bacovian. Dealuri zgribulite și golașe, câmpuri părând altădată un covor verde acum stau zdrențuite, ostenite după o vară toridă cu prea puțină apă, așteptând binecuvântarea ploilor în timp ce frunzele veștede oftează adânc, sub călcâiele timpului ce se deapănă neînduplecat.
Luna lui Brumărel debutează cu o frumoasă sărbătoare închinată Fecioarei Maria – Acoperământul Maicii Domnului – menită parcă să roureze curgerea anotimpului culorilor cu a Născătoarei de Dumnezeu necontenită ocrotire. Față de sărbătoarea de la început de octombrie evlavia poporului dreptcredincios s-a intensificat de-a lungul timpului, încât astăzi apare trecută în calendar cu roșu, ajungând astfel o sărbătoare cu ținere. Din punct de vedere istoric, celebrarea ne amintește de o minune petrecută în biserica Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Vlaherne al capitalei Imperiului Bizantin, Constantinopol, chiar pe 1 octombrie, anul 911, în timpul domniei bazileului Leon al VI-lea. Potrivit tradiției, Sfânta Fecioară Maria s-a arătat în slavă cerească Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicului său, Epifanie. Cei doi cuvioși au avut această vedenie după o priveghere de toată noaptea săvârșită în biserica din Vlaherne, ctitoria Împărătesei Pulheria și a soțului ei, Marcian. După finalizarea dezbaterilor Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, cei doi împărați au ridicat în cinstea Maicii Domnului mărețul locaș numit Panaghia, iar la sfințire au primit de la Patriarhul Iuvenalie al Ierusalimului un odor de mare preț ce a aparținut Născătoarei de Dumnezeu: cinstitul ei Acoperământ sau omoforion. Vălul, numit și maforion, era o țesătură lungă, acoperind capul şi trupul femeilor până la genunchi; în Orient, veșmântul respectiv aparţinea fecioarelor consacrate, fiind purtat, desigur, şi de Maica Domnului în timpul viețuirii sale pământești.
Biserica şi neprețuitul acoperământ al Maicii Domnului au jucat un rol important în istoria câtorva secole a capitalei Bizanțului. Potrivit tradiției, Maica Domnului, prin cinstitul ei omofor, a apărat Constantinopolul de o sumedenie de primejdii majore, printre care năvălirile mai multor popoare ce râvneau să ia în stăpânire Noua Romă, după cum fusese supranumită capitala Imperiului Roman de Răsărit.
Având o deosebită evlavie față de Acoperământul Maicii Domnului, mult norod venea în biserica Născătoarei din Vlaherne ca să-i mulțumească pentru necontenitele-i binefaceri. Așa s-a întâmplat și în acea memorabilă noapte de 1 octombrie 911, când biserica era plină de credincioși veniți să-i înalţe cântări de laudă Maicii Domnului. După îndelungi rugăciuni, Sfântul Andrei și ucenicul său Epifanie au văzut-o pe Născătoarea de Dumnezeu că a intrat în biserică și, îngenunchind, s-a rugat stăruitor pentru lume, încât lacrimile îi șiroiau pe luminata-i față. Sfârșindu-şi ruga, s-a ridicat, apoia desfăcut strălucitorul său Acoperământ şi, desfăşurându-l cu o impunătoare măreție, l-a ținut întins cu mâinile sale neprihănite, acoperind cu el întreg poporul aflat la priveghere.
Grecii au păstrat vie amintirea minunatei arătări a Născătoarei de Dumnezeu din biserica Vlaherne cu precădere în mediul monahal, mai ales în Sfântul Munte Athos. Însă, începând cu 1952, sărbătorirea Acoperământului Maicii Domnului s-a mutat pe 28 octombrie, ca să comemoreze astfel respingerea atacului italian asupra Greciei, din 1940, din cadrul luptelor ultimei conflagrații mondiale, reușită atribuită Născătoarei de Dumnezeu.
În tradiția slavă, sărbătoarea s-a ținut cu foarte multă evlavie încă din secolul al XII-lea. Slujba zilei a compus-o, surprinzător, nu un călugăr, ci un mirean, prințul Andrei Bogoliubov (cel iubitor de Dumnezeu), care a și ctitorit un măreț locaş de cult în cinstea Acoperământului Maicii Domnului, cunoscut sub numele de Catedrala Acoperământului (de pe râul Nerl, din localitatea Bogoliubovo, Rusia), inclus actualmente în patrimoniul mondial UNESCO. Deoarece a apărat Ortodoxia cu prețul vieții sale, Biserica Rusă l-a trecut pe Andrei Bogoliubov în rândul sfinților, pomenindu-l în fiecare an pe 4 iulie.
În spațiul românesc, sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului, numită popular Pocrov (de la termenul slav „pocrov”, însemnând „acoperământ”), a pătruns pe filieră rusească, înrădăcinându-se în conștiința Bisericii străbune. Vechimea ei ne-o confirmă și numele primei zile din octombrie a calendarului popular: „procoavă”. În numeroase biserici de pe cuprinsul pământului românesc, în orașe, în cătune îndepărtate ori în așezămintele cenobitice, poporul cel iubitor de sfințenie se adună spre a proslăvi ziua închinată Maicii Preacurate și, mai ales, spre a-i mulțumi că nu contenește a se ruga pentru noi, ocrotindu-ne pe toți cu mila și iubirea sa. Condacele și icoaseleAcatistului Acoperământului Maicii Domnului sunt rourate de slava smereniei Maicii Domnului, rezonând intens în inimile noastre, făcând ca dragostea şi preacinstirea față de Împărăteasa Cerurilor să se contopească în chip tainic, spiritual, ajutându-ne să ne legăm viața şi mântuirea de Maica Preacurată, care ne veghează tuturor drumul către Împărăția Cerurilor.
Să prăznuim, așadar, ziua, aducând Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cântări de laudă, mulțumindu-i pentru prea marea ei milostenie arătată neamului creștinesc şi cu tot dinadinsul s-o rugăm ca, acum şi întotdeauna, cu milostivire să ne acopere pe noi cu Sfântul său Acoperământ. 


,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de mihaela la data de Sam Oct 01, 2016 9:44 am

Amin


Zambeste...maine va fi o zi ce inima iti va incalzi  inima
Te am si te mai vreau pupicili
avatar
mihaela
Forumist albastru
Forumist albastru

Mesaje : 12345

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de Donna la data de Vin Oct 14, 2016 8:23 am

Sfânta Parascheva este celebrată anual de creștinii ortodocși în data de 14 octombrie 2016. Sărbătoarea este marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox.
Cunoscută popular și ca Sfânta Paraschiva, Cuvioasa Parascheva s-a născut în apropiere de Constantinopol, din părinți bogați și credincioși. La vârsta de zece ani, a auzit in biserică vorbele”Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34) si se decide să urmeze calea celor sfinte.

Se duce la Constantinopol, unde este invățată de călugări să se bucure de viața duhovnicească. Va merge la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde se va nevoi cinci ani. Pleacă apoi către Țara Sfântă, iar după ce vede Ierusalimul, se așează la o mănăstire de călugărițe din pustiul Iordanului.
La 25 de ani, un înger îi spune în vis să se întoarcă la locurile părintețti. Revine în Epivat, fără a spune cuiva cine este și de unde vine. După doi ani, trece la cele veșnice.
Ziua Sfintei Parascheva este marcată de o serie de tradiții, obiceiuri și superstiții.
În gospodăriile de la țară, se aprind focuri, oamenii dorind astfel să îndepărteze spiritele rele. Ciobanii consideră că iarna care urmează va fi una grea dacă oile dorm îngrămădite și blândă dacă acestea stau răsfirate.
Se mai spune și că dacă de Sfânta Parascheva nu este o zi ploioasă, iarna va veni mai repede.
În această zi se fac praznice pentru morți și se împart ofrande. Mai există tradiția ca gospodarii să îți cumpere cojoace și să facă pregătirile pentru iarnă.
Se mai spune că așa cum este vremea de Sf.Parascheva, așa va fi până la Sfântul Dumitru. Totodată, o altă superstiție mai spune că așa cum va fi vremea în ziua Cuvioasei, așa va fi și în celelalte sărbători din acest an.
 

Ce să nu faci de Sfânta Parascheva

1. Nu ai voie sa lucrezi in aceasta zi sfanta. Cei care muncesc in aceasta zi au parte de necazuri la serviciu, dar si in familie. Sfanta Parascheva ocroteste familia, iar de ziua ei trebuie sa fim mai smeriti, mai potoliti in actiuni, sa meditam si sa ne rugam pentru mantuirea noastra in fata Domnului.


,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de Donna la data de Mar Oct 18, 2016 9:39 am

Sfântul Luca, părintele Evangheliei, sărbătorit de creştini pe 18 octombrie. Ce minune a avut loc la uciderea celui mai iubit Apostol al lui Iisus 

Sf. Luca, zugravul Maicii Domnului FOTO crestinortodox.ro


Sfântul Luca este sărbătorit de creştinii ortodocşi în fiecare an pe 18 octombrie, el fiind unul dintre cei mai iubiţi Apostoli care l-au urmat pe Mântuitor. Luca a ajuns din vindecătorul de trupuri, pentru că era medic, un doctor de suflete datorită credinţei sale.
Grec la origine, Sfântul Evanghelist Luca a învăţat meşteşugul vindecării de boli, devenind un medic priceput. Viaţa lui s-a schimbat, însă, din momentul în care L-a cunoscut pe Mântui¬tor, la Ierusalim. Când l-a auzit pe Hristos vorbind şi când a înţeles învăţăturile Sale, şi-a dat seama că menirea lui este să cunoască pe adevăratul Dumnezeu şi să-i înveţe şi pe alţii cum să-L afle.
Împreună cu Sfântul Apostol Cleopa, el L-a văzut pe Domnul înviat pe drumul către Emaus (Luca 24). După Pogorârea Sfântului Duh, Luca s-a întors la Antiohia şi l-a ajutat pe Pavel să vestească Evanghelia Domnului. Curând, el a devenit „doctorul iubit” al apostolului şi cel care l-a urmat în toate călătoriile sale, luând însemnări despre învăţăturile Mântuitorului.
Peste ani, aceste însemnări aveau să fie cuprinse în două cărţi ale Noului Testament, „Evanghelia” şi „Cartea Faptele Apostolilor”, ambele extrem de importante pentru cunoaşterea adevărului dumnezeiesc şi a istoriei Bisericii Creştine.
A scris o Evanghelie şi cartea Faptele Apostolilor adresate dregătorului Teofil. Evanghelia se remarcă prin bogăţia de pilde - 33 de parabole împodobesc Evanghelia Sfântului Luca.
După martiriul Sfântului Apostol Pavel, Sfântul Luca a predicat Evanghelia în Italia, Dalmaţia, Macedonia şi Grecia.
Spânzurat de un măslin
A trecut la cele veşnice la vârsta de 80 de ani, când nişte păgâni l-au spânzurat de un măslin în cetatea Tebei din Boetia. Se spune că pe locul unde a fost înmormântat a plouat cu apă limpede şi înmiresmată. Mai mult decât atât, această apă îi tămăduia pe cei care sufereau de boli de ochi. Mai târziu,  în anul 357, moaştele sale au fost aduse la Constantinopol, în Biserica Sfinţilor Apostoli, apoi, în anul 1177, în Italia, la Padua.
Nu de mult, în anul 1992, episcopul ortodox al Thebesului şi Levantului, a cerut episcopului catolic de Padua o parte a moaştelor sfântului (o coastă), care a fost readusă în Thebes, locul unde se află şi astăzi mormântul Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca.
Icoana pictată de Sfântul Luca, în România
Conform doxologia.ro, el este socotit şi patronul iconografiei creştine, el fiind cel care a pictat primele icoane ale Maicii Domnului, purtând în braţe pe Hristos şi prima icoană a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
O parte dintre icoanele Sfântului au fost duse de cei doisprezece apostoli pe meleagurile unde şi-au săvârşit apostolatele.
Apoi, peste ani, au fost găsite în mod miraculos. De pildă, în timpul rugăciunii sale, Sfintei Eufrosina i s-a arătat Maica Sfântă, care i-a indicat unde se afla una dintre icoane: „Această icoană a mea este pictată de Evanghelistul şi pictorul Luca”.
La Schitul Nămăieşti, din Târgovişte se găseşte una dintre cele mai vechi icoane ale creştinătăţii, realizată chiar de Sfântul Apostol Luca.
Ea o întruchipează pe Fecioara Maria cu pruncul Iisus în braţe.
Se spune că însăşi Maica Domnului a cerut sfântului ca 12 dintre icoanele pe care le va picta s-o înfăţişeze alături de pruncul sfânt şi să fie date celor 12 apostoli, pentru a fi duse în întreaga lume.
Dintre ele, au mai rămas trei, una la Schitul Nămăieşti, alta în Grecia şi a treia la Vatican.


,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de mihaela la data de Mar Oct 18, 2016 8:00 pm

Foarte frumos


Zambeste...maine va fi o zi ce inima iti va incalzi  inima
Te am si te mai vreau pupicili
avatar
mihaela
Forumist albastru
Forumist albastru

Mesaje : 12345

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de JIL la data de Mier Oct 26, 2016 10:05 am

Sfantul Dumitru, zi mare pentru creștini.


Sfantul Dumitru 26 octombrie. Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir este prăznuit de către Biserica Ortodoxă în fiecare an pe 26 octombrie. Sfantul Dumitru a cunoscut tainele sfintei credinţe şi tot ceea ce putea învăţa despre Dumnezeu şi despre Mântuitor, despre minunile pe care Dumnezeu le-a făcut şi despre milostenia de care a dat dovadă de-a lungul vieţii Sale. Aceste lucruri reprezintă începuturile lui Dimitrie în slujba lui Dumnezeu.



RUGĂCIUNE către Sfântul Dumitru
„Sfinte Dumitru, tu ai fost ales de Dumnezeu şi hărăzit să ocupi funcţia de proconsul, în timpul crudului persecutor al creştinismului, Maximilian; lucrul acesta ţi-a îngăduit să poţi veşti cu mai multă uşurinţă şi autoritate cuvântul mântuitor al sfintei Evanghelii.
Tu nu te-ai lăsat impresionat nici de promisiunile tiranului, nici de ameninţările lui, ci ai renunţat la orice demnitate lumească pentru a câştigă fericirea veşnică.
Împărţind toate bunurile tale celor săraci ai mers la închisoare cântând cel mai frumos imn de biruinţă al creştinilor: 'Aleluia.' Străpuns de sulitele ucigaşilor te-ai asemănat cu Mântuitorul tău răstignit pe cruce.
Te rog mijloceşte-mi şi mie harul să gust măcar în parte fericirea pe care o da trăirea sinceră a credinţei.
Binecuvântează-mă şi pe mine, că să mă pot împotrivi greutăţilor pe care le întâlnesc în strădania de a-mi apară credinţă.
Binecuvântează-mă şi pe mine, că să mă pot împotrivi greutăţilor pe care le întâlnesc în strădania de a-mi apară credinţă.
Bunul Dumnezeu a răsplătit cucernicia şi dragostea cu care ai îndurat toate suferinţele săvârşind nenumărate minuni cu moaştele tale, care atunci când au fost găsite emanau un parfum plăcut mirositor.
Da-mi şi mie harul să fiu în viaţă o plăcută mireasma a lui Cristos în mijlocul lumii stricate şi să duc pe cât mai mulţi pe drumul mântuirii prin pildă şi rugăciunea mea. Amin'.


Dulcea limbă românească a-nceput să se pocească...vom citi şi scrie bine in "pocite" limbi străine...
[Constantin Enescu]

"fostul de mine,
azi sunt..."
avatar
JIL
Forumist albastru
Forumist albastru

Mesaje : 6633

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de Donna la data de Mier Oct 26, 2016 10:11 am

Sfântul Dimitrie. Tradiții și obiceiuri. Creștinii ortodocși îl sărbătoresc în data de 26 octombrie pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir. Cunoscut popular și ca Sfântul Dumitru, el a fost un martir creștin, sfânt militar care a trăit în secolul al treilea.
Sfântul Dimitrie, izvorâtorul de mir, a viețuit în vremea împăraților Dioclețian și Maximilian. Originar din Tesalonic, el a devenit cunoscut pentru dreapta sa credință. Din acest motiv el a fost întemnițat de împăratul Maximilian și a trecut la cele veșnice în jurul anului 306, în temniță.

După moarte, Sfântul Dumitru a făcut multe minuni și tămăduiri. La scurt timp după moartea sa, o bazilică a fost ridicată pe mormântul său, la Salonic. După cucerirea otomană a fost transformată în moscee, redevenind biserică după cucerirea orașului de către greci, în 1912. Moalte Sfântului Mare Mucenic Dimitrie sunt așeazate la Biserica Sfântul Dumitru din Salonic.

Sfântul Dimitrie, izvorâtorul de mir. Tradiții, obiceiuri și superstiții

Ziua de 26 octombrie este marcată de o serie de tradiții, obiceiuri și superstitii din popor.
În Ajun de sărbătoare, gospodarii aprind focuri, iar copiii sar peste aceastea, pentru a fi sănătoși tot anul. După ce focul este stins, țăranii aruncă un cărbune în grădină, pentru ca solul să fie roditor.
Sfântul Dumitru este considerat și patronul păstorilor, iar în această zi, ei aruncă un cojoc în mijlocul oilor, așteptând ca o oaie să se așeze pe el. Dacă prima oaie e albă, iarna va fi aspră. Dacă e neagră, iarna va fi blândă.
Se mai spune că Sf.Dimitrie este cel care desfrunzește codrul și usucă toate plantele. Se mai spune că în această zi de sărbătoare, căldura intră în pământ și gerul începe să îți facă simțită prezența.


,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de Donna la data de Sam Noi 05, 2016 7:33 am

 
 
În aceasta luna, în ziua a cincea, pomenirea Sfintilor Mucenici Galaction si Epistimi din Emesa.


În oraşul sirian Emesa trăia un cuplu bogat şi faimos, format din Clitofont şi Leuchipa, care au rămas fără copii mai multă vreme. Mergînd la preoţi păgîni cu pomeni pentru a avea copii, totuşi nu s-au învrednicit.

În fruntea oraşului se afla atunci guvernatorul sirian Secund, numit de romani, care era un aspru prigonitor al creştinilor. Pentru a-i intimida, acesta obişnuia să prezinte pe străzi uneltele de tortură folosite de el. Simpla suspiciune de a face parte din "secta galileiană" (aşa erau numiţi creştinii de către păgâni), era de ajuns ca să fii arestat şi torturat. În ciuda acestor practici, mulţi dintre creştini au preferat să se dea pe mâna lor ca să sufere pentru Hristos.

Un bătrîn pe nume Onufrie, care îşi ascundea meseria de preot şi monah sub haine de cerşetor, mergea din casă în casă pentru a cerşi, propovăduind religia lui Hristos oriunde simţea că putea întoarce pe păgâni la calea cea dreaptă.

Într-o zi acesta a ajuns la poarta casei lui Leuchipe. Dîndu-i pomană, bătrânul a văzut-o pe femeie foarte tristă şi a întrebat-o care este cauza. Spunîndu-i despre necazul ei din familie, Onufrie a început să o consoleze, vorbindu-i de singurul Dumnezeu adevărat, cel atoateştiutor şi atotputernic, care miluieşte şi ascultă rugăciunea celor care se întorc la El cu credinţă. Sufletul lui Leuchipe s-a umplut de speranţă şi a acceptat să fie botezată la creştini.  Curând după aceasta, i s-a arătat în vis că va naşte un fiu care va fi un adevărat discipol al lui Hristos. La început, Leuchipe nu i-a împărtăşit vestea cea minunată soţului ei şi, abia după ce s-a născut copilul, i-a mărturisit secretul şi l-a convins şi pe el să se boteze.

Ei l-au numit pe copil Galaction şi l-au crescut în evlavia creştină, asigurîndu-i o bună educaţie. Băiatul şi-ar fi putut foarte bine construi o carieră strălucită dar a ales viaţa monahală curată şi singuratică, trăită în rugăciune.

Când Galaction a împlinit 24 de ani tatăl său i-a găsit o mireasă frumoasă şi dreaptă, numită Epistimi. Fiul nu a ieşit din cuvântul tatălui său, dar prin lucrare dumnezeiască, nunta a fost amânată. Vizitînd-o pe cea care urma să-i fie încredinţată, Galaction i-a dezvăluit treptat credinţa sa. În cele din urmă, a reuşit să o convingă să se boteze în credinţa lui Hristos, botez făcut în secret chiar de el.

Pe lîngă Epistimi, s-a mai botezat şi un servitor de-al casei, numit Evtolmie. Noii iluminaţi, sub îndrumarea lui Galaction, au hotărât să-şi dedice viaţa monahismului. Astfel, ei au părăsit oraşul, îndreptîndu-se spre cele două mănăstiri din Muntele Publion, una pentru maici şi alta pentru călugări. Toţi vieţuitorii mănăstirilor era bolnavi şi bătrâni, astfel încât cei trei au fost nevoiţi să ducă cu ei toate cele trebuincioase lucrărilor fizice.

Timp de mai mulţi ani, călugării s-au nevoit în muncă, rugăciune şi post. Odată, Epistimi a avut un vis în care ea împreună cu Galaction erau într-un palat minunat, în faţa unui rege strălucitor care le punea nişte coroane de aur pe cap. Aceea avea să fie o premoniţie pentru mucenicia pe care urmau să o sufere.

Păgânii aflară de existenţă mănăstirilor şi au trimis armate să-i prindă pe monahi, însă aceştia au reuşit să se ascundă în munţi. Galaction nu a vrut să fugă ci rămânînd în chilia lui, citea Sfânta Scriptură. Când Epistimi a văzut cum păgânii îl duceau pe Galaction în lanţuri, a rugat-o pe stareţă să o lase şi pe ea să plece, vrând să îndure mucenicie pentru Hristos împreună cu logodnicul şi învăţătorul ei. Stareţa a binecuvântat-o şi plângînd i-a dat drumul.

Sfinţii au fost puşi la munci groaznice, în timp ce se rugau şi slăveau pe Dumnezeu. Li s-au tăiat mâinile şi picioarele, apoi limba şi, în cele din urmă, capul.

Evtolmie, fostul servitor al lui Epistimi, devenit şi el creştin în secret, a luat pe asuns trupurile şi le-a îngropat cu cinste. Mai târziu tot el a lăsat mărturie scrisă despre viaţa curată şi moartea glorioasă a celor doi mucenici, atât pentru cei de atunci cât şi pentru posteritate.


,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Sfinții Arhangheli Mihail si Gavril

Mesaj Scris de Donna la data de Mar Noi 08, 2016 8:55 am

Creştinii îi sărbătoresc marţi pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, cunoscuţi drept conducătorii cetelor de îngeri, păzitorii oamenilor de la naştere şi până la moarte şi călăuze ale sufletelor în drumul acestora spre rai, scrie News.ro.
În fiecare an, pe 8 noiembrie, Biserica cinsteşte Soborul Sfinţilor Mihail şi Gavril şi al tuturor Puterilor cereşti celor fără de trupuri. Deci, pe 8 noiembrie nu sunt prăznuiţi doar Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ci toate cetele îngereşti care nu s-au despărţit de Dumnezeu.
Arhanghelii din calendarul bisericesc sunt conducătorii cetelor de îngeri, având aripi şi purtând săbii, ca simbol al biruinţei, şi sunt călăuze ale sufletelor în drumul acestora spre rai.
Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu la Fecioara Maria să-i vestească taina cea mare a întrupării Domnului şi tot el a adus drepţilor Ioachim şi Ana vestea zămislirii Maicii Domnului.
În folclorul religios românesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat în comparaţie cu Arhanghelul Gavriil. El poartă, uneori, cheile raiului, este un înfocat luptător împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască.
De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună şi trăsneşte sau orânduieşte singur grindina, cu tunul. El ţine şi ciuma în frâu, asemănător Sfântului Haralambie.
În trecut, în Bucovina, Arhanghelii erau sărbătoriţi pentru că "ei sunt ei sunt păzitorii oamenilor de la naştere şi până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora".
Arhanghelii, în viziunea populară, asistă si la judecata de apoi, sunt patroni ai casei, ard păcatele acumulate de patimile omeneşti fireşti şi purifică, prin post, conştiinţele.
În zonele muntoase, în care Arhanghelii erau celebraţi şi ca patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită "turta arieţilor" (arieţii fiind berbecii despărţiţi de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate. Această turtă se arunca în dimineata zilei de 8 noiembrie în târla oilor. 
Dacă turta cădea cu faţa în sus era semn încurajator, de bucurie în rândul ciobanilor, considerandu-se că în primăvară toate oile vor avea miei. Dacă turta cădea cu faţa în jos era mare supărare.
În calendarul popular, soborul Sfinţilor Mihail şi Gavril se serbează trei zile, în 8, 9 şi 10 noiembrie. Prima zi se numeşte capul Arhanghelului, a doua zi mijlocul Arhanghelului, iar a treia zi coada Arhanghelului.
Despre Arhanghelul Mihail se ştie că este conducătorul oştilor cereşti-îngereşti, iar despre Arhanghelul Gavril ştim că este vestitorul Fecioarei Maria că va naşte pe Mântuitorul lumii, pruncul Iisus.
Totodată, un vechi obicei spune că de sărbătoarea Sfinţilor Mihail şi Gavril se aprind lumânări atât pentru oamenii în viaţă, cât şi pentru cei trecuţi la cele sfinte fără lumânare sau dispăruţi în împrejurări năprasnice.
Altfel, în ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril se făcea marea pomenire pentru toţi morţii din familie.  Ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril se serbează fiindcă ei iau sufletele oamenilor când mor.
Se spune că cel care lucrează în această zi, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, se va chinui în ceasul morţii până la ieşirea sufletului.
Ziua de 8 noiembrie este totodată “Vara Arhanghelilor”, care ţine o zi. Pe lângă aceasta, între Arhangheli şi Crăciun trebuie să mai fie între două şi patru zile senine şi călduroase care se numesc popular “Vara iernii”.
În sâmbăta dinaintea sărbătorii se fac praznice pentru sufletul morţilor. Ofrandele date de pomană pentru morţi, din Ajun sau din Ziua Arhanghelilor, se numesc "Moşii de Arhangheli".


,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de JIL la data de Mar Noi 08, 2016 9:30 am



Dulcea limbă românească a-nceput să se pocească...vom citi şi scrie bine in "pocite" limbi străine...
[Constantin Enescu]

"fostul de mine,
azi sunt..."
avatar
JIL
Forumist albastru
Forumist albastru

Mesaje : 6633

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de Donna la data de Dum Noi 13, 2016 1:38 pm

Lăsatul Secului pentru Postul Nașterii Domnului -Tradiții și obiceiuri




Luni, 14 noiembrie, este Lăsatul Secului pentru Postul Crăciunului sau Postul Nașterii Domnului.
Începând cu prima zi a postului nu se mai fac nunti și nici petreceri până după Anul Nou.
Postul Crăciunului amintește de postul patriarhilor și drepților din Vechiul Testament și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai.
Postul Crăciunului durează şase săptămâni şi îi pregăteşte pe credincioşi pentru marea sărbătoare a Naşterii lui Iisus Hristos. Semnificaţia postului are rădăcini în Vechiul Testament. Personajele biblice apar postind în diverse ipostaze – patriarhii şi drepţii dinainte de Hristos, printre care Noe, Moise şi David petrec timp îndelungat în post şi rugăciune. Ei aşteptau venirea lui Mesia, se rugau pentru iertarea păcatelor şi ajutor divin în misiunea lor de conducere a poporului ales.
Din punct de vedere al alimentaţiei, Postul Crăciunului este mai uşor decât Postul Paștelui, deoarece se mănâncă peşte în toate zilele de sâmbătă şi duminică, precum şi la sărbătorile religioase.
În schimb, în zilele de luni, miercuri şi vineri se mănâncă bucate fără ulei şi nu se bea vin decât dacă se sărbătoreşte vreun sfânt mare menţionat în calendar cu cruce roşie.
Ultima zi a Postului Naşterii Domnului 24 decembrie, numită Ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: nu se mănâncă nimic până după-amiaza, iar în alte zone, se mănâncă doar la răsăritul Luceafărului de seară, care aduce aminte de steaua ce a vestit magilor Naşterea Domnului.
 
La sărbătoarea Lăsatul Secului de Crăciun, potrivit tradiției creștine, masa sărbătorească este aşezată la răsărit, lângă o icoană. De secole, această orânduială aminteşte despre aspectul său sacru : masa festivă este acoperită cu o faţă de masă albă, iar în mijlocul acesteia se aşează o pâine preparată în casă şi sare.
La începutul mesei festive, invitații gustă întâi o bucată de pâine înmuiată în sare, iar obicei tradiţional, care aminteşte de ospitalitea populară,  prevestește relații armonioase între persoanele care petrec la Sărbătoarea Lăsatului de sec.  
Pentru sărbătoarea de Lăsatul Secului, un prilej de distracție al gazdelor  alături de cele mai dragi persoane din viața lor, gospodinele împodobesc masa festivă cu bucate tradiționale: aperitive, ciorbe, preparate din carne, sarmale, friptură de pasăre, plăcinte cu brânză, delicatese cu dovleac și mere. De asemenea, la loc de cinste stau sticlele cu vin și cu țuică din noua recoltă.
Totdeauna gazda trebuie să știe ce preferințe alimentare au musafirii, iar aceștia să fie serviți cu bucatele preferate. De aceea, fiecare invitat se poate răsfăța din belșug cu cele mai gustoase preparate culinare pe care le adoră în zilele de sărbătoare. 
 
Potrivit unei tradiții seculare, la masa festivă se consumă anumite alimente care atrag sporul în familia care petrece în seara de Lăsatul Secului. La aperitiv se consumă ouă de puică, pentru a evita cheltuielile neprevăzute, ştiut fiind faptul că, adesea, găina râcâie şi împrăştie chiar şi boabele. Desigur, ciorba de peşte este binevenită pentru ca în timpul postului să fim sprinteni precum peştii şi să înotăm tot timpul, fără să „alunecăm” în  necazuri. La desert, se servesc plăcinte cu fructe şi cu legume, dar mai ales struguri sau stafide, care simbolizează sporul şi vigoarea spirituală.
În zi de sărbătoare, la Lăsata Secului, ca dar al lui Dumnezeu, hrana are  valenţe spirituale de nebănuit. Românii ştiu că Lăsata Secului  înainte de Postul Crăciunului este o zi de sărbătoare și, de aceea, trebuie să împodobească masa cu cele mai bune  bucate prin care  să cinstească în casa lor, după datina străbună, sărbătoarea din ajunul Începutului de Post.
O datină din străbuni este respectată în fiecare familie. De la masa festivă nu trebuie să lipsească găina sărbătorii de Lăsatul Secului. Aceasta este prezentată mesenilor pe o tavă specială: dacă pieptul găinii este gras, atunci va urma o iarnă grea; în cazul în care găina are pieptul fără grăsime, iarna va fi uşoară şi vara va avea roade bogate. 
Pe lângă hrana pregătită, sărbătorile sunt însoţite de multe interdicţii populare de a munci, iar respectarea sărbătorii are un rol crucial. Femeile nu au voie să coase, să toarcă  şi nu ţes, pentru ca gospodăria să nu fie lovită de rele şi de boli. 
În seara de Lăsatul Secului,  mai ales în zonele rurale, gospodarii ung cu usturoi ferestrele caselor, uşile şi porţile gospodăriei pentru a alunga orice rău şi spiritele păguboase din căminul lor. 
Prin tradiţie, pentru atragerea ursitului fetele bătrăne practică postul negru în această zi pentru  a afla care este ursitulul lor. Fata care respectă această tradiție se va căsători în anul următor, după Paşte.
În multe zone ale ţării, fetele necăsătorite participă la ritualul „Bătutul pernelor”. Este un ritual prin care fetele vor să îmblânzească soarta și ursitul să vină mai repede în viaţa lor. 
Tot acum se oficiază ultimele nunţi din acest an, pentru că, din data de 15 noiembrie, până după Bobotează, nu se mai fac nunţi.
Frimiturile de pâine şi de prăjituri de la masa festivă nu se aruncă la gunoi, ci se dau păsărilor sălbatice. Există convingerea că toate suratele lor nu vor ciuguli recoltele în anul viitor.
Din vremuri îndepărtate, de Lăsatul Secului gospodinele spală toate vasele în care au pregătit bucatele pentru masa sărbătorească, apoi le aşază pe masă cu gura în jos în noaptea ce deschide Postul creştin. Există credinţa că în acest fel, spiritele rele nu se vor ascunde acolo şi nu-i va ispiti pe creştinii din acea casă să renunţe la post.
În unele zone geografice, se crde că vasele în care s-au pregătit bucatele de dulce pot să șe folosească după ce le spală:  în schimb, lingurele trebuie încocuite cu altele noi, în timpul postului.
În această zi, femeile prepară turte de mălai  și le dau de pomană pentru rudele plecate la viața veșnică. De asemenea, ele dăruiesc astfel de turte săracilor pentru ca persoanele bolnave din familie să se însănătoșeașcă. 
Gospodarii nu trebuie să împrumute nici un lucru din casă, pentru că altfel se vor înmulţi lupii şi vor coborî în sat.


,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de Donna la data de Mier Noi 30, 2016 7:29 am



[ltr]Cinstim azi pe Sfantul Apostol Andrei, apostolul romanilor. Crestinismul romanesc este de origine apostolica, iar statisticile arata ca mai tot romanul (98%) este crestin in Romania zilelor noastre. Pe hartie totul arata divin. Dar in realitate...?![/ltr]
[ltr]In realitate, crestinii romani de astazi isi duc viata intre Cer si pamant, fiecare dupa priceperea si dragostea pe care o are. Ceea ce, in termeni practici, inseamna tot atatea situatii, cate suflete sunt. Chiar si in Biblie gasim minimum trei pozitionari sufletesti: rece, fierbinte si caldicel. Daca primele doua sunt foarte clare, a treia este problematica si, din pacate, cred, caracteristica multora. Este o zona de gri, unde lucrurile sunt in parte lamurite, in parte nu, iar indoiala, nehotararea si slabiciunile proprii devin stapani peste sufletele noastre, producand neliniste si dezamagire. Ceea ce, sa recunoastem, genereaza si starea actuala a societatii romanesti. De sus pana jos vom gasi haos, nemultumire, framantare si depresii.

Din fericire, exista solutii de redresare, doar sa dorim aplicarea lor. De pilda, mi-as dori ca toti romanii ce se simt crestini (si oricine si-ar dori) sa poata urma Sf. Apostol Andrei in barbatie, dragoste si intelepciune. Viata lui, ca si numele, sunt modele pentru fiecare dintre cei ce doresc desavarsirea, mai ales pentru cei aproape 700.000 de purtatori ai numelui (prilej cu care le uram sa-l poarte pe Sfant cu dragoste si demnitate in inimile lor, tot asa cum si el l-a purtat pe Hristos). Sa spicuim cate ceva dintre virtutile sale.

1. Preocuparea de cele spirituale. Initial, Sf. Andreiapare in Evanghelii ca ucenic al Sf. Ioan Botezatorul. Desi se ocupa cu pescuitul, Andrei era preocupat si de cele religioase. Mai concret, cum Sf. Ioan era cel care urma sa arate lumii pe Mesia, alaturarea lui Andrei pare fireasca. Si chiar asa se va si intampla: Andrei Il va gasi pe Mesia, datorita Sf. Ioan, dar si a cautarii proprii.

A doua zi iarasi statea Ioan si doi dintre ucenicii lui.Si privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iata Mielul lui Dumnezeu! Si cei doi ucenici l-au auzit cand a spus aceasta si au mers dupa Iisus. Iar Iisus, intorcandu-Se si vazandu-i ca merg dupa El, le-a zis: Ce cautati? Iar ei I-au zis: Rabi (care se talcuieste: Invatatorule), unde locuiesti? El le-a zis: Veniti si veti vedea. Au mers deci si au vazut unde locuia; si au ramas la El in ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auzisera de la Ioan si venisera dupa Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta a gasit intai pe Simon, fratele sau, si i-a zis: am gasit pe Mesia (care se talcuieste: Hristos).

Acesta este momentul relatat in Evanghelia dupa Ioan, in care Andrei decide sa urmeze lui Hristos. De aceea, este si supranumit Cel intai chemat.

Spre deosebire de acele vremuri, astazi, preocuparea de cele spirituale este pusa la grea incercare, fie prin exacerbarea materialismului, fie printr-o spiritualitate infestata de valori indoielnice (relativism, scientism, spiritism, ocultism, laxism etc.) care nu fac decat sa ne incurce in gasirea si urmarea lui Mesia.

2. Dragostea de a impartasi celorlalti calea fericirii vesnice. Este caracteristica speciala a Apostolatului. Pe ea se bazeaza toata forta misionara a celor ce devin propovaduitori ai crestinismului. Aceasta a determinat pe toti Apostolii si misionarii crestini sa lase preocuparile lumesti si sa-si inchine toata viata pentru misiune. Este suficient sa ne uitam la drumul Apostolului Andrei prin lume si vom intelege mai bine: propovaduieste in Bitinia, Tracia, Macedonia si Scitia Minor (Dacia Pontica, Dobrogea de astazi, in cetatile Tomis, Callatis, Histria), apoi Bizant si Grecia, unde este martirizat, la Patras, pe o cruce in forma de X (crucea Sf Andrei). Pentru cei care se indoiesc de prezenta Apostolului prin partile Dobrogei, le recomand urmatoarele izvoare documentare

- Noul Testament – Coloseni 3, 11: Unde nu mai este elin si iudeu, taiere imprejur si netaiere imprejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate si intru toti Hristos. Mentionarea scitilor este facuta in contextul in care ei cunoscusera deja cuvantul Evangheliei.

- Scriitorii Ipolit al Romei,Origen si Eusebiu de Cezareea (in Istoria Bisericeasca) (sec IV)

- Calendarul gotic (sec IV)

- Martirologiile istorice occidentale (sec XIII-IX)

- Sinaxarul Bisericii din Constantinopol mentioneaza ca Andrei a predicat in Pont, Tracia si Scitia.

- Dupa un alt izvor, pastrat in acelasi Sinaxar, Sfantul Apostol Andrei ar fi hirotonit ca episcop la Odyssos sau Odessos (Varna de azi), pe ucenicul sau Ampliat, pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste in fiecare an la 30 octombrie. Probabil este cel amintit de Sfantul Apostol Pavel in epistola catre Romani (16, Cool

- Calugarul Epifanie (sec Cool scrie Viata Sf. Andrei

Desigur, astazi poate ca nu mai sunt multe teritorii misionare, ca pe vremea Apostolilor, insa cu siguranta avem nevoie de o re-evanghelizare a lumii, care tinde sa devina din ce in ce mai corupta moral. Iar asta necesita multa forta misionara. Fara aceasta dragoste de misiune, raul va ajunge sa triumfe, prin nepasarea si indiferenta celor ce pot vesti binele. Vorba lui Edmund Burke: Pentru ca raul sa triumfe pe pamant, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic. Acest pericol al indiferentismului este prezent mai ales in sanul nostru, al clericilor, care avem misiunea de a propovadui cu timp si fara de timp, adica oricand si neconditionat. Altfel, vom deveni din misionari, jalnici functionari. Insa pericolul pandeste si printre laici. Degeaba fac preotii misiune, daca nimeni nu ii urmeaza. Vorbele lor devin ca ploaia pe tabla: produc doar zgomot si rugina.

3. Pastrarea comuniunii cu Dumnezeu si aproapele. Un aspect important al Apostolatului il constituie nealterarea mesajului divin. Insasi termenul de apostol inseamna trimis. Prin urmare, Apostolii n-au facut decat sa poarte mesajul lui Hristos catre intreaga lume, la care s-a adaugat si calitatea lor de Martori (adeveritori) ai Invierii. Ei nu au adaugat ceva de la ei peste invatatura Domnului, ci doar au explicat-o pe intelesul tuturor si au aplicat-o in realitatile concrete ale vietii comunitatilor pe care le intemeiau si pastoreau. In fond, acesta este rostul esential al Bisericii, sa aduca in concretul vietii harul sfintitor al Sfintei Treimi. Cata vreme Hristos este cap al Bisericii, nimeni nu poate fi stapan in ea.

Din pacate, actualmente, Biserica lui Hristos se afla in suferinta din cauza schismelor si a sectelor, rodul mandriei, intereselor omenesti sau a inventiilor teologice, infiltrate in sufletele unor clerici. Ca sa nu mai vorbesc de bisericutele din sanul bisericilor locale, care sunt rodul individualismului si al dezbinarii sociale. Este, probabil, motivul pentru care nici nu se prea reuseste reintregirea camasii lui Hristos (cum este uneori numita Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca). Doar smerenia va reusi reintregirea Bisericii, caci, cum spunea si Parintele Arsenie Papacioc, in Biserica nu este mai mare preotul, episcopul sau Patriarhul, ci smerenia este mai mare.

4. Jertfa suprema: martirajul. In afara de Sf. Ioan Evanghelistul, care a murit in exil, toti ceilalti Apostoli si-au sfarsit viata prin martiraj. Intr-un fel, este firesc. Cand marturisesti adevarul si iubirea intr-o lume stapanita de minciuna, coruptie si ura, nu faci decat sa deranjezi, iar eliminarea fizica este pretul de sange prin care cei deranjati isi cumpara si pretuiesc neputinta de a indrepta lucrurile. Pierderea vietii trupesti poate parea paguba suprema a existentei umane, dar in lumina Invierii ea pare o nimica toata, intrucat nimeni nu dispare, ci doar adoarme un timp. Asadar, ucigasii de trup nu pot ucide sufletul si nici valorile lui. Parafrazand cantarea de la Pasti: Apostolii, urmand Domnului, au calcat cu moartea pre moarte. Insusi Hristos va spune: Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida.

Din pacate, astazi asistam la o rasturnare de situatie. Grija de valorile sufletesti este inlocuita cu preocupari lumesti si trupesti, iar frica de a nu muri sufleteste s-a transformat in teama de a nu muri trupeste. Fericirea sufleteasca este surpata constant de chinul cautarii imposibilului: nemurirea trupului. Iar firescul stapanirii de sine se transforma, prin trufia vietii, in dorinta de stapanire de avutii sau pana la a te crede centrul infailibil al Universului sau dumnezeul celorlalti.

Prin urmare, avem de ales (inca): ori suntem crestini cu demnitate apostolica, purtand inerentele lupte si necazuri ale desavarsirii, ori cedam si nu mai suntem deloc si nimic, parasind roadele fericirii. Caci fericirea este crestinism pur, iubire, sfintenie. In fond, cele mai bune definitii ale fericirii le gasim la Hristos.

Aceasta-i intrebarea esentiala a vietii noastre: A fi sau a nu fi sfant?[/ltr]
[ltr]m.creștin ortodox.ro[/ltr]


,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de Donna la data de Mar Dec 06, 2016 9:33 am

[ltr]
Sfantul Ierarh Nicolae este cel mai cunoscut si mai iubit sfant al Bisericii noastre. Este cinstit pe 6 decembrie. Sfantul Nicolae s-a nascut in jurul anului 270, in localitatea Patara, din parinti credinciosi si bogati. Potrivit Traditiei, din vremea prunciei, Nicolae s-a aratat a fi un copil minunat. Se hranea numai din sanul drept al mamei sale, iar in fiecare zi de miercuri si de vineri, manca o singura data si numai dupa apusul soarelui.[/ltr]
[ltr]Dupa moartea parintilor din cauza unei epidemii, Nicolae si-a impartit intreaga avere saracilor, devenind ocrotitorul batranilor, al celor nedreptatiti si ajutatorul celor saraci. A ramas foarte cunoscuta de noi, fapta de binefacere indreptata catre cele trei surori, pe care tatal acestora dorea sa le dea spre viata de necinste, din cauza saraciei. Le daruieste o suma insemnata de bani si le fereste de caderea in desfranare.

Sfantul Nicolae, miscat de o sfanta dorire, pleaca spre a se inchina la Sfintele Locuri. In timpul calatoriei pe mare, se iveste o furtuna cumplita. Toti cei prezenti in corabie se gandeau ca vor muri din cauza furtunii. Marea si vanturile s-au linistit in urma rugaciunilor lui Nicolae. Dupa ce a potolit marea, a inviat un corabier care cazuse din varful catargului pe punte. Datorita acestor minuni, Sfantul Nicolae a devenit ocrotitorul marinarilor si al tuturor celor ce calatoresc.
Ajunge la Ierusalim si in timp ce se pregatea sa plece in pustie, un glas dumnezeiesc l-a sfatuit sa se intoarca acasa. Revine si se retrage intr-o manastire. Dumnezeu l-a invrednicit sa fie hirotonit preot. Dupa o vreme, in timp ce se ruga, glasul dumnezeiesc se aude din nou: "Nicolae, sa intri in slujba poporului, daca Ma iubesti cu adevarat! Intoarce-te printre oameni, pentru ca prin tine sa se preamareasca numele Meu!" In urma acestei descoperiri, Nicolae ajunge in cetatea Mira, un loc unde nu era cunoscut de nimeni. Chiar in momentul sosirii sale are loc trecerea la cele vesnice a arhiereului din Mira. In urma rugaciunilor pentru alegerea noului arhiepiscop, Dumnezeu i se descopera unui episcop si ii vesteste sa-l numeasca pe Nicolae arhiepiscop. Nicolae a refuzat la inceput aceasta cinste, insa Mantuitorul i S-a aratat in vis, daruindu-i Evanghelia si indemnandu-l sa primeasca noua demnitate.
Sfantul Nicolae a participat la Sinodul I Ecumenic din anul 325, la Niceea. La acest sinod a fost combatuta invatatura gresita a lui Arie, preotul din Alexandria, care marturisea ca Fiul nu este deofiinta cu Tatal, ci este o prima creatura a Lui. Potrivit Traditie, Sfantul Nicolae l-a palmuit pe Arie pentru invatatura gresita. De la palma Sfantului Nicolae a ramas obiceiul ca, in 5 decembrie (ajunul praznicului), celor neascultatori sa li se dea o joarda in semn de avertisment.
Mana dreapta a Sfantului Nicolae se afla la Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti
Sfantul Nicolae a trecut la cele vesnice la inceputul secolului al IV-lea si a fost inmormantat in Mira Lichiei. Prin anul 1087, mormantul a fost deschis de niste negustori italieni, care au dus moastele sfantului la Bari, in sudul Italiei.
Potrivit unor surse, mana sfantului i-a fost trimisa lui Mihai Viteazul chiar de Cardinalul de Bari, printr-un pelerin roman, ca semn de pretuire pentru lupta impotriva paganismului.[/ltr]



,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de Donna la data de Mier Dec 21, 2016 9:16 am


În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea Sfintei Muceniţe Iuliana.


Sfânta Muceniţă Iuliana a trăit pe vremea împăratului Maximian. Era din Nicomidia, copila unor părinţi bogaţi. Părinţii au logodit-o cu un senator elin, cu numele Eleusie. Logodnicul voia să se facă nunta, dar sfânta n-a vrut, ci a zis: "Nu mă mărit cu tine, până nu ajungi prefectul cetăţii". După ce a ajuns prefect, sfânta i-a zis iarăşi: "N-am să primesc să mă mărit cu tine, dacă nu treci de la slujirea idolilor la credinţa creştinilor". Logodnicul a spus totul tatălui ei. Tatăl, pentru că n-a putut să o întoarcă de la credinţa în Hristos, a dat-o pe mâna prefectului, logodnicul ei, ca să o cerceteze după legile romane. Prefectul a dezbrăcat-o de haină şi a poruncit să fie chinuită cumplit şi apoi a poruncit să fie aruncată în temniţă. În noaptea în care a fost aruncată în temniţă, pe când se ruga, s-a apropiat de ea, în chip de înger, duşmanul nevăzut al tuturor oamenilor, diavolul, şi a îndemnat-o să jertfească idolilor, ca să scape. Sfânta l-a alungat şi l-a făcut să mărturisească, chiar fără voia lui, cine este.
A fost adusă din nou în faţa prefectului, dar a rămas neclintită în dragostea pentru Hristos. De aceea a fost aruncată într-un cuptor încins tare, care cu minune, cuptorul s-a răcit. La vederea minunii, cinci sute de bărbaţi împreună cu o sută treizeci de femei au crezut în Hristos şi au fost tăiaţi îndată cu sabia. Iar muceniţa a fost supusă din nou la chinuri; dar arătându-se mai tare decât toate aceste încercări, a fost tăiată cu sabia.
Era sfânta de 16 ani când a fost logodită de părinţii ei cu Eleusie; iar când s-a logodit cu Hristos prin mucenicie era de 18 ani.


,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de Donna la data de Mar Dec 27, 2016 6:58 am

SFÂNTUL ŞTEFAN. În a 3-a zi a Crăciunului, în data de 27 decembrie, îl sărbătorim pe Sfântul Ștefan – primul martir creștin condamnat la moarte de autoritățile iudaice din Ierusalim.

SFANTUL STEFAN era de neam ales și provenea din seminția lui Avraam. În limbă greaca, Ștefan înseamnă "coroană" și se referă atât la râvnă de care acesta a dat dovadă în a face cunoscută lucrarea lui Iisus Christos cât și la faptul că el este primul dintr-un nesfârșit șir de martiri din lumea creștină.

Potrivit legendei, misiunea Sfântului Ștefan era aceea de a demonstra că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de prooroci în Vechiul Testament. Datorită râvnei și credinței sale, Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea de a săvârși minuni și de a arată semne mari în popor. Având harul divin al minunilor, care-i însoțeau adesea propovăduirile, Sfântul Ștefan a stârnit mânia autorităţilor iudaice, care l-au chemat la judecată în față Sinedriului, un tribunal la vechii evrei, acuzându-l de blasfemie, care la acea vreme se pedepsea cu moartea, dar şi de faptul că strică Legea lui Moise.

În față Sinedriului, Ștefan și-a prezentat argumentele sale solide din scripturi, arătând că legea se împlinește prin Hristos, adică prin Mesia, cel prezis de profeți, dar nu a reușit să-i convingă pe judecători, fiind alungat din cetate și lovit cu pietre. Prăbușit sub povara bolovanilor aruncați asupra lui, Ștefan a avut totuși puterea ca, înainte de a muri, să ceară iertare pentru ucigașii lui: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta", scrie romaniatv.net.

Împotriva acuzațiilor de blasfemie la adresa lui Moise și a lui Dumnezeu, Sfântul Ștefan s-a apărat printr-un lung discurs la adresa celor care îi doreau moartea. "Cum au fost părinții voștri așa sunteți și voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!" (Faptele Apostolilor VII, 51-53).

Privilegiu unic pentru Sfântul Ștefan, care a primit sfânta mucenicie, seamănă izbitor cu drama de pe Golgota. El stă în fruntea nenumăraților martiri care au mărturisit credința din Hristos ca fiu al lui Dumnezeu.

Se spune că, în timp ce în el se aruncau pietre, ceva mai departe priveau, dându-i puterea de a suferi cu demnitate acest martiriu, Maica Domnului, însoţită de Sfântul Ioan. "O, cât îi era de dulce moartea, Sfântului, celui dintâi mucenic, cu toate că se afla într-acea crudă ucidere cu pietre - căci privea la patimile lui din înălţimile cereşti, prea dulcele Iisus - iar din dealurile pământeşti, prea dulcea Mamă, împreună cu iubitul ucenic".

Pe colina de la capătul Văii Iosafat, la biserica ridicată în cinstea Sfântului Ştefan, vin şi se roagă creştini din toată lumea. Iar în apropierea bisericii se află una dintre cele şapte porţi ale cetăţii, cu numele Sfântului, poarta prin care a fost scos din cetate şi ucis cu pietre. Credincioşii bisericii noastre au un cult deosebit pentru Sfântul Ștefan.

Numeroase biserici au ca hram pe Sfântul Ștefan, iar creştinii, atât bărbaţi, cât şi femei, poartă cu mare cinste numele Sfântului.

Din anul 560, osemintele sale se află în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura", din Roma.



,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de mihaela la data de Mar Dec 27, 2016 9:13 am

Bravo donna,e bine de știut


Zambeste...maine va fi o zi ce inima iti va incalzi  inima
Te am si te mai vreau pupicili
avatar
mihaela
Forumist albastru
Forumist albastru

Mesaje : 12345

Sus In jos

Sfântul Vasile cel Mare

Mesaj Scris de Donna la data de Dum Ian 01, 2017 12:44 am



Viata Sfantului Vasile cel Mare

Sfantul Vasile cel Mare este sarbatorit in Biserica Ortodoxa pe 1 ianuarie si pe 30 ianuarie alaturi de Sfintii Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur. S-a nascut in anul 330, in Capadocia, intr-o familie numeroasa. A avut patru surori si patru frati. Cinci din cei noua au devenit sfinti in calendarul Bisericii Ortodoxe, alaturi de parintii lor, Vasilie, Emilia si Macrina cea Batrana, bunica Sfantului Vasile. Doi dintre fratii sai au ajuns episcopi: Grigorie de Nyssa si Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sfanta Macrina cea Tanara, a ajuns un model de viata ascetica.
Temelia educatiei sale este pusa de tatal sau, Vasile, profesor de retorica la Neocezareea in Pont, fiu al Sfintei Macrina cea Batrana si elev al Sfantului Grigorie Facatorul de Minuni. A studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol si Atena, insusindu-si tot ceea ce era mai bun din cultura pagana. In anul 356 revine in tara si devine profesor de retorica.

Sfantul Vasile cel Mare - dascal al monahismului
Paraseste cariera de profesor si intra in monahism. Prima forma de monahism pe care Sfantul Vasile a studiat-o a fost cea urmata de ucenicii episcopului Eustatiu de Sevasta, insa, nu s-a regasit in monahismul predicat de acesta.

Calatoreste pentru cunoasterea monahismului in Siria, Palestina, Egipt si Mesopotamia. Planul de organizare a vietii monahale l-a alcatuit dupa anii petrecuti alaturi de ucenicii Sfantului Pahomie cel Mare si de anahoretii care traiau dupa regulile Sfantului Antonie cel Mare. Acest plan a fost pus in practica la Annesi, un vechi domeniu al familiei sale, din vecinatatea raul Iris. Viata ascetica de la Annesi se schimba dupa venirea in acel loc a Sfantului Grigorie de Nazianz. Se construiesc noi chili, iar munca este impletita cu studiul si rugaciunea.
A scris Regulile vietii monahale si a pus bazele Filocaliei cu Sfantul Grigorie. Regulile monahale ale Sfantului Vasile au ramas in Biserica de Rasarit temelia organizarii vietii manastiresti. In Apus, ele au circulat in traducerea facuta de Rufin de Aquileia si au fost cunoscute de Sfantul Cassian si Sfantul Benedict, legiuitori monahali apuseni.

Desi Sfantul Vasile cel Mare este unul dintre cei mai mari organizatori ai monahismului, el nu a dispretuit familia si casatoria, caci spune: "Dumnezeu, Care poarta grija de mantuirea noastra, a impartit viata oamenilor in doua feluri de vietuire, adica in viata de casatorie si in cea de feciorie, asa incat cel care nu poate sa duca lupta fecioriei sa-si ia femeie (sotie) legiuita, cunoscand ca i se va cere fagaduinta de infranare, sfintenie si asemanare cu sfintii care au avut sotie si au crescut fii".
Sfantul Vasile cel Mare - dascal al dreptei credinte
Sfantul Vasile cel Mare a luptat impotriva pnevmatomahilor, a celor care negau dumnezeirea Sfantului Duh. A argumentat pe baza Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii ca Duhul Sfant este de o fiinta cu Tatal si cu Fiul.

Pana la Sfantul Vasile cel Mare, termenii ousia si hypostasis erau socotiti sinonimi, iar aceasta abordare provoca neintelegeri si controverse. Sfantul Vasile cel Mare a insistat asupra individualizarii termenilor: o singura usie si trei ipostase (in Dumnezeu exista o singura usie si trei ipostasuri).

Sfantul Vasile cel Mare - practicant al milosteniei
Sfantul Vasile cel Mare a fost un practicant prin excelenta a milosteniei. Dragostea sa fata de semeni s-a concretizat mai ales in asezamantul filantropic, numit de credinciosi Vasiliada. Acest asezamant a fost construit la marginea Cezareei. Aici au fost adunati cei infometati si abandonati, spre a fi hraniti. Potrivit cercetatorilor, fiecare boala isi avea rezervata cladirea si personalul necesar pentru ingrijire.

Sfantul Vasile cel Mare a trecut la cele vesnice pe 1 ianuarie 379.

Legatura Sfantului Vasile cel Mare cu tara noastra
In scrisoarea nr. 155, Sfantul Vasile cel Mare ii cere lui Junius Soranus, comandantul militar al Scythiei Minor, sa-i trimita moastele martirilor din aceste parti. Acest guvernator ii trimite moastele Sfantului Sava, martirizat de goti la nord de Dunare, in anul 372. Amintim ca pe 10 octombrie 1777, patriarhul ecumenic Sofronie, impreuna cu Sinodul de la Constantinopol, a hotarat sa daruiasca Mitropolitului Tarii Romanesti titlul onorific de loctiitor al scaunului Cezareei Capadociei pentru ajutorul material oferit Patriarhiei Ecumenice aflata sub stapanire otomana.
Dupa ce Biserica Ortodoxa Romana a fost ridicata la rangul de Patriarhie, in anul 1925, acest titlu a inceput sa fie purtat si de catre Patriarhul Romaniei, intrucat acesta este si mitropolit al Tarii Romanesti.

Semnificatia numelui Vasile

Numele Vasile, foarte raspandit in toata lumea crestina, provine din grecescul basileios, care la randul lui sta in legatura cu basileos, "rege", "imparat", "bazileu". Latinii l-au redat prin Basilius. La noi astazi e curenta forma Vasile (la vechiul Vasilie pare sa fi renuntat chiar si conservatoarea limba bisericeasca), cu prescurtarea populara Sile. Feminine ca Vasila sau Vasilca se intalnesc astazi destul de rar, fiindu-le preferat mai gratiosul Vasilica. Diminutivele mai frecvente sunt Vasilica si Sica/Sica.

Liturghia Sfantului Vasile cel Mare

Liturghia Sfantului Vasile cel Mare se oficiaza in Biserica Ortodoxa de zece ori pe an: in primele cinci duminici ale Postului Mare, in joia si sambata din Saptamana Patimilor, in ajunul Craciunului si Bobotezei si, desigur, in sarbatoarea care ii este dedicata in ziua de 1 ianuarie.

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Vasile cel Mare!

Adrian Cocosila



,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

De ce S-a botezat Cristos?

Mesaj Scris de Donna la data de Vin Ian 06, 2017 7:14 am



Săbatoarea Botezului Domnului, numita si Epifania sau Teofania, este praznuita pe 6 ianuarie. Este ziua in care Hristos primeste botezul in raul Iordan de la Sfantul Ioan Botezatorul. Se numeste Epifania pentru ca este momentul in care Hristos S-a aratat poporului, iar Teofanie, pentru ca la Botezul Sau S-au aratat si celelalte doua Persoane ale Sfintei Treimi: Tatal martursind ca Hristos este Fiul Sau vesnic si Duhul, in chip de porumbel, adeverind cuvintele Tatalui. Asadar, la Botezul Domnului S-a arata Dumnezeu Cel in Treime. Precizam ca dupa cum intreaga Sfanta Treime a participat la crearea fiintei omenesti, trebuia ca Dumnezeul Treimic sa Se arate si in momentul rezidirii omului prin botez.
Hristos fiind lipsit de pacat, nu avea de ce sa fie botezat. El accepta botezul pentru mantuirea noastra. Luand fire omeneasca intra in apa Iordanului pentru a sfinti natura si pentru a ne descoperi ca fiecare dintre noi trebuie sa se boteze in numele Sfintei Treimi. Prin Botezul Sau, Mantuitorului pregateste botezul crestin. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca ceea ce s-a intamplat cu pastele iudaic, se intampla si cu botezul. La Cina cea de Taina intalnim si pastele iudaic si pastele nostru; Hristos a pus capat celui dintai si i-a dat inceput celui de-al doilea. Si acum la raul Iordan a implinit botezul iudaic, dar in acelasi timp a deschis usile botezului Bisericii. “Inainte de a se pune inceput nou vietii, trebuie sa se puna capat celei vechi.”, spune Sfantul Vasile cel Mare.

Sfantul Ioan Botezatorul, nascut pe cale naturala, purta in el pacatul stramosesc. Din acest motiv, atunci cand Hristos vine sa fie botezat, el marturiseste: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine?" (Matei 3, 14). Iar Mantuitorul ii raspunde: "Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea" (Matei 3, 15). De aici reiese ca Hristos implineste dreptatea, adica voia Tatalui care doreste ca prin Fiul Sau noi sa devenim fiii Sai. Sfantul Ioan Gura de Aur precizeaza ca Mantuitorul nu i-a spus: "Ca asa este drept" ca sic and botezul era o necessitate pentru El, ci "ca asa se cuvine". Ceea ce a facut mai tarziu cu Petru, aceea a facut si cu Ioan atunci. Petru L-a oprit sa-i spele picioarele; dar cand a auzit pe Domnul spunandu-i: "Ceea ce fac, tu nu stii acum; vei sti mai tarziu", si: "N-ai parte cu Mine", Petru nu s-a mai impotrivit si L-a lasat sa-i spele picioarele. Tot asa si Ioan Botezatorul, cand L-a auzit pe Domnul spunandu-i: "Lasa acum, ca asa se cuvine sa plinim toata dreptatea", indata I s-a supus.
Sfantul Efrem Sirul spune ca atunci cand Ioan a vazut in Hristos pe Domnul la Iordan, a cerut indurare: "Rogu-Te, Doamne, sa nu fiu silit la aceasta! Caci e cu neputinta ceea ce mi-ai spus. Eu am nevoie sa ma botez; caci Tu cu isopul Tau faci albe toate. (…) Cum poate aschia sa tina cu mainile ei focul, fiind lemn uscat! Ai mila de mine, Focule! Caci lucrul e cu neputinta pentru mine. (…) Ingerii se tem si nu cuteaza sa se uite la Tine, ca sa nu orbeasca. Si cum Te voi boteza pe Tine, Doamne? Sunt prea slab sa ma apropii de Tine". Hristos il intareste in lucrarea la care a fost chemat prin cuvintele: "Te temi? Nu te impotrivi voii Mele! Caci Eu te-am rugat. Botezul ma asteapta cu nerabdare. Implineste lucrul pentru care ai fost chemat! (…) La Botezul Meu vor vedea ca Tatal Care M-a trimis da marturie pentru Mine ca sunt Fiul Lui si a hotarat sa Se impace intru Mine cu Adam, care s-a facut mania Lui" (Imnele Nasterii si Aratarii Domnului traduse in limba romana de Diac. Ioan Ica jr.).
Cuvintele lui Ioan "Prea mic e raul la care ai venit, ca sa cobori in el si sa Te cuprinda. Cerurile sunt prea mici pentru puterea Ta. Si cum sa te cuprinda botezul? (…) Ostiri ceresti stau aici, sirul de ingeri se inchina. Tremur de spaima sa vin sa Te botez" se pierd in fata celor vestite de Mantuitorul: "Mai mic decat Iordanul e pantecul Maicii Mele si totusi am vrut si M-am salasluit in Fecioara. Si asa cum M-am nascut din pantec, Ma voi boteza si in Iordan. (…) Ostirile si cetele te lauda ca Ma botezi. Pentru aceasta te-am ales din pantecele maicii tale. Nu te teme! caci Eu am vrut aceasta".
Sfantul Nicolae Velimirovici spune ca Hristos a intrat in apa nu ca sa Se curateasca pe Sine, ci ca sa inece simbolic pe omul cel vechi. Hristos a luat asupra Lui pacatele lumii. El a primit de bunavoie sa Se inece in locul omenirii pacatoase; El de bunavoie a luat asupra Lui soarta lui Faraon cel inecat, vrajmasul Dumnezeului Celui viu. El a ingaduit apei sa-I inghita trupul ca si cum ar fi fost ingropat in mormant. El a lasat apa sa curga o clipa peste El si apoi S-a ridicat si a iesit din apa. Prin aceasta, El a repetat acea lectie inspaimantatoare pe care a dat-o Dumnezeu oamenilor prin inecarea pacatosilor in vremea lui Noe si aceea a lui Faraon in Marea Rosie. Prin aceasta El, in chip vazut, dar tainuit, a spus ceea ce zice El mai tarziu in cuvinte catre fariseul Nicodim: "De nu se va naste cineva din nou, nu va putea sa vada Imparatia lui Dumnezeu" (Ioan 3:3). Dar numai acela se poate naste din nou in aceasta viata care a murit pentru omul cel vechi; sau, cu alte cuvinte, cel in care omul cel vechi, pacatos, a murit.
In concluzie, Hristos S-a botezat ca omul cel vechi al pacatului sa moara si sa se poata naste cel nou, dupa chipul Sau. Dupa cum Tatal a spus la Botezul Fiului Care facut Om: "Acesta este fiul meu cel iubit", tot asa spune tainic si atunci cand se boteaza fiecare om.

Adrian Cocosila


,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de Donna la data de Vin Ian 06, 2017 7:48 am



,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Sfântul Ioan Botezătorul

Mesaj Scris de Donna la data de Sam Ian 07, 2017 9:06 am



In fiecare an, pe 7 ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care il cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?

Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezatorul a saltat in pantecele maicii sale, in momentul in care Elisabeta se intalneste cu Fecioara Maria atunci cand aceasta Il purta in pantece pe Domnul. Desi a saltat in pantece, Ioan afirma ca "nu-L stia pe Domnul” (Ioan 1, 31). Aceasta marturisire a lui Ioan este adevarata, caci el nu putea cunoaste din proprie experienta ca Cel purtat in pantecele Mariei este Fiul lui Dumnezeu. Parintele Dumitru Staniloae, comentand acest episod, spune ca Ioan "a simtit venind din Acela o lumina, sau de la Duhul Sfant din El, care l-a facut sa salte de bucurie. Sunt cunostinte care apar in noi in chip tainic, fara niciun efort al nostru de a le castiga”.

Raspunsul la intrebarea "Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?", il gasim la Evanghelistul Ioan (In 1, 34), care reda marturia Botezatorului: "Cel ce m-a trimis pe mine sa botez cu apa, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorandu-Se si ramanand peste El, Acesta este Cel ce boteaza cu Duhul Sfant. Si am vazut si marturisit ca El este Fiul lui Dumnezeu" (In 1, 33-34). Parintele Dumitru Staniloae, talcuieste acest eveniment astfel: "Dumnezeu il poate face pe om sa auda in forma omeneasca ceea ce vrea El sa-i spuna, si sa vada in forma in care vad ochii omenesti vointa Sa dintr-un anumit moment. Ioan a fost proroc cand Dumnezeu i-a spus cum va cunoaste pe Fiul Sau intrupat, si a fost apostol cand a vazut pe Duhul Sfant pogorat peste Hristos si a auzit glasul Tatalui cu privire la El. Cum putea vorbi omeneste Fiul lui Dumnezeu intrupat, asa si Tatal Lui a putut "vorbi" sau face pe Ioan sa-L auda vorbind. Se arata si in aceasta ca omul este dupa chipul lui Dumnezeu".

Misiunea Sfantului Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul a inceput sa predice in al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1-2).

El a avut menirea de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia si de a-L descoperi pe Acesta si a-L face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el il transmitea era: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!".

Ioan Botezatorul model al smereniei

In conditiile in care, omul cazut in pacat nu mai doreste sa se afirme decat pe sine, se vrea atotputernic si suveran peste tot si toate, Sfantul Ioan Botezatorul, cel care L-a botezat pe Hristos, afirma despre sine: "Nu sunt vrednic, ca plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintei” (In 1, 27). Desi afirma de doua ori: "Iata Mielul lui Dumnezeu: Cel ce ridica pacatul lumii”, iar dupa botezul Domnului in Iordan: "Am vazut Duhul coborandu-Se din cer ca un porumbel si a ramas peste El", marturiseste: "Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa creasca." Pare nefiresc ca un om sa doreasca sa se micsoreze, cu scopul ca aproapele sau sa sporeasca. Firesc ii este omului cazut din har, sa doreasca a creste si a se imbogati pe seama si in dauna celorlalti. Semenii trebuie sa existe pentru un om cazut in pacat, doar sa-l admire si sa-i slujeasca.

Ioan Botezatorul ne poate fi tuturor indreptar spre a birui mandria. Trebuie sa retinem ca avem capacitatea de a iesi din noi si a ne jertfi pentru aproapele nostru.

Intelesul duhovnicesc al imbracamintei si hranei Sfantului Ioan Boteazatorul

Din Evanghelia dupa Marcu, aflam ca Sfantul Ioan Botezatorul era imbracat in haina din par de camila, incins cu o curea de piele si ca se hranea cu lacuste si miere salbatica.

Camila poate simboliza atat curatia, cat si necuratia. Daca in Vechiul Testament ea putea fi privita ca un animal curat pentru ca era rumegator, ea putea fi vazuta si ca necurata, daca tinem seama ca avea copita despicata. Daca ramanem la prima semnificatie, cea de animal curat, camila simbolizeaza poporul ales, in timp ce necuratia prefigura neamurile pagane.

Faptul ca Ioan purta o haina din par de camila, semnifica chemarea evreilor si a paganilor la Hristos.

Cureaua, provenita de la un animal mort, semnifica prin incingerea cu ea, omorarea patimilor.

Cat priveste hrana sa, trebuie sa stim ca albinele si lacustele erau considerate a fi curate in Vechiul Testament, semn ca Ioan se hranea doar cu cele placute Domnului.

Moartea Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul

Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Ioan Botezatorul.

Adrian Cocosila


,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Sfintii Trei Ierarhi: 'Suntem ca si unu inaintea lui Dumnezeu'

Mesaj Scris de Donna la data de Lun Ian 30, 2017 7:55 am


[ltr]0 ianuarie este ziua închinată celor mai importanţi episcopi şi dascăli ai învăţăturii ortodoxe din secolul al IV-lea creştin: Sfinţii Trei Ierarhi. Adică Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul Grigorie de Nazianz. Fiecare este unic, dar toţi fac parte dintr-un întreg, Biserica lui Hristos. Cu toate că fiecare dintre cei trei Sfinţi Ierarhi are o zi specială de prăznuire, în secolul al XI-lea s-a hotărât ca cei trei să fie serbaţi împreună pentru a nu se acorda vreunuia întâietate faţă de ceilalţi doi. O incursiune prin viaţa şi istoria sărbătorii celor trei Sfinţi Ierarhi, cu diac. prof. dr. Ioan Caraza şi cu pr. lect. dr. Lucian Farcaşiu.[/ltr]
[ltr]Părinte Profesor, cinstirea Sfinţilor Trei Ierarhi în ziua de 30 ia-nuarie ştim că datează din anul 1081, din vremea împăratului bizantin Alexie Comneanul, atunci când în Bizanţ s-a iscat o ceartă între credincioşi deoarece nu reuşeau să se hotărască pe cine să aleagă dintre cei trei. De unde au pornit aceste discuţii?[/ltr]
[ltr]n acea vreme, la nici 30 de ani de la Schisma din 1054, Biserica Ortodoxă avea nevoie de călăuze, şi nu de un primat, ca în Apus. Atunci Biserica şi-a pus întrebarea: „Ce ne reprezintă pe noi?“. Aşa s-a iscat disputa „care este cel mai mare dintre cei trei sfinţi ierarhi“. Apoi, momentul 1081 înseamnă de fapt încheierea unei perioade de distanţare treptată faţă de Răsărit. Separarea a început după anul 313, atunci când s-a dat libertate creştinismului, oprindu-se persecuţiile. După mutarea centrului imperial de la Roma la Bizanţ de către Împăratul Constatntin cel Mare a urmat o tendinţă a papilor de a considera Roma capitala întregului imperiu, şi de aici a creştinismului. Aşa s-a ajuns la tendinţa spre primat pentru episcopul Romei. Noi ştim că atunci când Împăratul Constantin cel Mare ar fi dat aşa-zisele drepturi Romei prin Papa Silvestru (314-335), anume ca tot ce este în Roma să rămână papilor, acestea au fost interpretate greşit de Apus. Un alt moment a fost separaţia din secolul al IX-lea dintre Imperiul de Apus şi cel de Răsărit în timpul împăratului Carol cel Mare. De fapt, această separare nu a fost opera împăratului Carol cel Mare, ci a papei, şi s-a răsfrânt şi la nivel bisericesc, culminând cu Schisma de la 1054.[/ltr]
[ltr]Răsăritul avea nevoie de călăuze şi din cauza ereziilor care l-au zguduit de nenumărate ori. Pe când Apusul nu a simţit urmările ereticilor, având un context al predicării Evangheliei împrumutat din dreptul roman. De aici şi formele aproape juridice ale organizării apusene, prin care papii nu puteau face abstracţie de primat. Pe când în Răsărit contextul de propovăduire a Evangheliei a fost filosofia antică, grecească, într-un cuvânt filosofia Logosului, dar din care cunoaşterea lui Dumnezeu se înstrăina din ce în ce mai mult faţă de Revelaţie.[/ltr]
[ltr]Deci, Biserica în secolul al IV-lea a apărat Revelaţia faţă de filosofie. În acest sens, noi nu-i putem considera pe Sfinţii Trei Ierarhi nişte corifei ai credinţei, ci nişte apărători ai credinţei. Şi este vorba aceea «oricâţi învăţători am avea, nu avem Părinţi», şi tocmai din acest motiv Răsăritul şi-a ales Părinţi pentru ceea ce a însemnat Tradiţia răsăriteană, care s-a conturat chiar din se-colul al IV-lea faţă de avatarurile filosofiei.[/ltr]
[ltr]Deci Sfinţii Trei Ierarhi sunt Părinţii de care avea nevoie Biserica...[/ltr]
[ltr]Da. Sfinţii Trei Ierarhi, continuând pe Sfântul Atanasie, care a apărat Revelaţia făcută prin Mântuitorul Hristos, au învăţat că descoperirea Adevărului, ascultarea de Dumnezeu, nu poate fi ţinută de moarte. Aceasta este puterea credinţei. Nu s-au gândit vreodată că au să fie preţuiţi mai târziu pentru aceasta. Meritele lor sunt de a sta în credinţa apostolică, pentru că prin ei noi cunoaştem cum era profilul Bisericii Apostolice, care mai târziu s-a pierdut din cauza aspectelor confesionale, fie ale Scolasticii, fie ale Reformei protestante. Nu s-a mai cunoscut în realitatea ei viaţa Bisericii Apostolice. Dar prin Sfinţii Trei Ierarhi acest lucru nu numai că a fost mărturisit, ci şi concretizat în anumite forme de tradiţie. De exemplu, Liturghia. Liturghia înseamnă la Sfântul Vasile cel Mare valoarea unică a jertfei pentru viaţa în Hristos. Sfântul Vasile a consfinţit, în Liturghie, că odată cu intrarea Cinstitelor Daruri în altar se arată valoarea Jertfei de a ne face fii ai lui Dumnezeu prin invocarea Duhului Sfânt, prin epicleză. Deci iată că Liturghia este temelie şi cel dintâi aspect tradiţional al Bisericii de Răsărit, apoi s-au adăugat postul şi celelalte. Sfânta Liturghie este cea mai importantă lucrare a sa. Am putea spune că ea este cea care a asigurat temelia Bisericii.[/ltr]
„Au ferit Biserica de uscăciune“
Fiecare dintre cei trei Sfinţi Ierarhi vin cu ceva diferit. Care este aportul fiecăruia?
[ltr]Sfinţii Trei Ierarhi se disting printr-o valoare a lor în ceea ce priveşte teologia. Sfântul Grigorie de Nazianz excelează prin teologia Sfintei Treimi ca pecete a Bisericii. Aceasta este o valoare inestimabilă pentru ceea ce înseamnă Biserica Apostolică. Sfântul Ioan Hrisostom prin ceea ce înseamnă înţelegerea Sfintelor Scripturi în spiritul Revelaţiei divine, adică atunci când este vorba mai întâi de a avea întregul care este mai mult decât suma tuturor părţilor componente. Întregul este Hristos ca Duh, este viu faţă de legea scrisă. Şi ceea ce este viu este mai important decât legea scrisă, dar nu împotriva ei, ci numai pentru că întregul ca ceea ce este viu deschide Sfintele Scripturi. Şi acest lucru l-a prezentat Sfântul Ioan Hrisostom. Mai spuneau despre el că avea puterea de a chema cu cea mai mare putere la pocăinţă, cu o tărie nedi-simulată. Şi aceasta nu era atât de uşor de primit. De aceea a creat şi reacţii împotriva lui.[/ltr]
[ltr]Unii spuneau că Sfântul Vasile este cel mai important pentru că a unit credinţa cu viaţa practică, adică cu punerea ei în practică, trăirea ei, mai mult decât ceilalţi, fiind numit un roman printre greci. Pe când Sfântul Grigorie de Nazianz s-a remarcat prin dulceaţa cuvântului ca mierea. Spuneau că este cel mai sfios pentru că s-a retras din scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului.[/ltr]
Aşa au fost numiţi şi dascăli ai lumii, şi ie-rarhi. Ceea ce înseamnă şi învăţători, şi Părinţi. Li se spune dascăli ai lumii, cu toate că ei nu au creat o tradiţie a mărturisirii credinţei adevărate faţă de înţelepciunea omenească, ca şi cum ar fi numai ortodoxă. Ei sunt dascăli ai lumii ecumenici, ai tuturor. Sunt şi Părinţi. Un părinte totdeauna cunoaşte nevoile fiilor. Ei s-au aprins de râvnă pentru credinţa apostolică. Smerenia lor nu o poate nimeni ignora sau micşora. De aceea, în această smerenie s-au simţit conştienţi de lipsa lor de valoare. S-au făcut slugi bune şi fidele puse peste smerenia slujirii lui Hristos. Au simţit nevoia mărturisirii credinţei şi a postului.
În cadrul disputei din 1081, credincioşii nu s-au gândit şi la alţi Sfinţi Părinţi?
[ltr]Nu. Doar cei trei, pentru că toată patristica ulterioară a trăit prin teologia şi viaţa lor cu coordonatele pe care le-au arătat ei că sunt ale Bisericii Apostolice. Ceilalţi sfinţi părinţi au preluat această învăţătură, iar în diferite contexte ale evenimentelor istoriei bisericeşti, sunt cei care au scos în evidenţă un aspect sau altul, dar temelie au fost tot Sfinţii Trei Ierarhi. N-a fost ales între ei nici Sfântul Atanasie, nici Sfântul Chiril al Alexandriei, nici Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Dionisie sau Sfântul Ioan Damaschin. Au fost aceştia trei pentru că au ferit Biserica de uscăciune păstrând virtutea rugăciunii, ajutând oile să pască, nu să sară ca nişte capre, cum făceau ereticii. Şi acesta este un lucru uriaş pentru Biserică. Sfinţii Trei Ierarhi au pus în valoare tot mai mult aspectul liturgic al învăţăturii şi al Revelaţiei, pentru că Jertfa este mai importantă. La Sfântul Vasile cel Mare întâlnim importanţa jertfei lui Hristos, la Sfântul Grigorie de Nazianz, importanţa Bisericii ca pecete a Sfântei Treimi, iar importanţa Duhului, ca întreg, faţă de literă, ca părţi componente, la Sfântul Ioan Hrisostom. Acestea sunt elemente ale Bisericii Apostolice.[/ltr]


,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Buna Vestire, obiceiuri și tradiții

Mesaj Scris de Donna la data de Vin Mar 24, 2017 3:57 pm



http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/actualitate/buna-vestire-obiceiurile-si-traditiile-zilei-de-blagovestenie/


,,Amintește-ți uneori că pe jumătate ești apă. Când nu poți depăși un obstacol, curgi pe lângă el, ocolește-l și mergi mai departe, așa cum face apa.''
              Margaret Atwood (1939 -    )
avatar
Donna
Fondator forum
Fondator forum

Mesaje : 19884

http://forumulalbastru.forumer.ro

Sus In jos

Re: Calendar ortodox

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum